(1)Instanţa competentă să se pronunţe

asupra acordării amânării executării pedepsei este instanţa

de executare.

(2)În cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a),

cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul

delegat cu executarea, însoţită de înscrisuri medicale.

Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa

instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea

competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei

medico-legale. După primirea raportului de expertiză

medico-legală cauza se soluţionează de instanţa de

executare, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.

(3)Instanţa de executare comunică hotărârea

prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei, în ziua

pronunţării, organului de poliţie desemnat în cuprinsul

hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a lua în

evidenţă persoana, jandarmeriei, unităţii de poliţie

în a cărei circumscripţie locuieşte condamnatul, organelor

competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră,

precum şi altor instituţii, în vederea asigurării

respectării obligaţiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea

paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe

durata amânării.

(4)În caz de încălcare cu rea-credinţă a

obligaţiilor stabilite potrivit art. 590, instanţa de executare

revocă amânarea şi dispune punerea în executare a pedepsei privative

de libertate. Organul de poliţie desemnat de instanţă în

cuprinsul hotărârii cu supravegherea celui faţă de care s-a

dispus amânarea executării pedepsei verifică periodic respectarea

obligaţiilor de către condamnat şi întocmeşte lunar un raport

în acest sens către instanţa de executare.

(5)În cazul în care constată încălcări ale

obligaţiilor stabilite potrivit art. 590, organul de poliţie

sesizează, de îndată, instanţa de executare.

(6)Instanţa de executare ţine evidenţa

amânărilor acordate şi, la expirarea termenului, ia măsuri

pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia

măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un

termen de amânare, judecătorul delegat cu executarea al instanţei de

executare este obligat să sesizeze instanţa de executare în vederea

verificării subzistenţei temeiurilor amânării, iar când se

constată că acestea au încetat, să ia măsuri pentru

emiterea mandatului de executare ori pentru aducerea lui la îndeplinire.

SECŢIUNEA

3:Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe

viaţă