(1)Liberarea condiţionată se dispune, la cererea

sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind

executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei

circumscripţie se află locul de deţinere.

(2)Când instanţa constată că nu sunt

îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate,

prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea

căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu

poate fi mai mare de un an şi curge de la rămânerea definitivă a

hotărârii.

(3)

Hotărârea

judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a

cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen

de 3 zile de la comunicare. Contestaţia formulată de procuror este

suspensivă de executare.

*) Prin Decizia nr.

17/2024

Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor

art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanţa

competentă să soluţioneze contestaţia formulată

împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în materia

liberării condiţionate este tribunalul ierarhic superior

judecătoriei care a pronunţat sentinţa contestată, în a

cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la data

formulării cererii.

(4)O copie de pe hotărârea rămasă

definitivă se comunică serviciului de probaţiune competent,

precum şi unităţii de poliţie în a cărei

circumscripţie locuieşte cel eliberat.