(1)

Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat

pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice

instanţei:

a)dacă

persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b)dacă

persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului

după prezentare;

c)dacă,

din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a

persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la

tratament medical, este necesară internarea medicală;

d)dacă,

datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei

faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a

obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai

impune.

(2)În cazul când unitatea

sanitară nu se află în circumscripţia instanţei care a

dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b)-d) se

face judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea

sanitară.

(3)Dispoziţiile alin. (1) lit.

b)-d) şi ale alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în

cazul prevăzut la art. 566 alin. (3).