(1)Hotărârea instanţei

penale, rămasă definitivă la prima instanţă de

judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la

instanţa de apel, se pune în executare de către prima

instanţă de judecată.

(2)Hotărârile pronunţate

în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul

Bucureşti sau de tribunalul militar.

(3)Când hotărârea rămâne

definitivă în faţa instanţei de apel sau în faţa

instanţei ierarhic superioare, aceasta trimite instanţei de executare

un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua

pronunţării hotărârii de către instanţa de apel sau,

după caz, de către instanţa ierarhic superioară.

(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3)

sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii,

cu excepţia celor privind măsurile de siguranţă,

măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun

în executare, după caz, de judecătorul de drepturi şi

libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de

instanţa care le-a dispus.

(5)Când hotărârea

instanţei de apel a fost modificată prin hotărârea Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în

recurs în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

procedează potrivit alin. (3).

(6)În cazul pedepselor şi măsurilor neprivative

de libertate, judecătorul delegat cu executarea din cadrul instanţei

de executare poate delega unele atribuţii judecătorului delegat cu

executarea de la instanţa corespunzătoare în grad instanţei de

executare în circumscripţia căreia locuieşte persoana

aflată în executare.