Art. 550: Hotărârile executorii

Art. 405 C.pr.pen. - Hotărârile definitive; Art. 406 C.pr.pen. - Hotărârile executorii; Art. 426 C.pr.pen. - Executarea hotărârilor penale; Art. 433 C.pr.pen. - Executarea provizorie; Art. 434 C.pr.pen. - Executarea hotărârilor nedefinitive; Art. 541 C.pr.pen. - Noțiunea de hotărâre definitivă; Art. 542 C.pr.pen. - Definitivarea hotărârilor; Art. 552 C.pr.pen. - Competența de executare; Art. 275 C.pr.pen. - Punerea în executare a măsurilor preventive

Articolul 550 din Codul de Procedură Penală reglementează momentul la care hotărârile instanțelor penale dobândesc caracter executoriu. Regula generală, stabilită la alin. (1), este că hotărârile devin executorii la data la care rămân definitive. Această regulă subliniază importanța principiului stabilității și irevocabilității hotărârilor judecătorești definitive, care dobândesc autoritate de lucru judecat și pot fi puse în executare silită. Definirea momentului definitivării este esențială pentru a determina când statul poate recurge la forța coercitivă pentru a asigura respectarea dispozițiilor hotărârii. Alin. (2) introduce excepția de la această regulă, stipulând că hotărârile nedefinitive sunt executorii doar în cazurile expres prevăzute de lege. Această excepție vizează situații de urgență sau de necesitate, cum ar fi, de exemplu, măsurile preventive (arestare preventivă, control judiciar) sau anumite dispoziții civile ale hotărârii penale, care, prin natura lor, necesită o aplicare imediată, chiar înainte ca hotărârea să fi devenit definitivă prin epuizarea căilor ordinare de atac. Doctrina subliniază distincția dintre caracterul definitiv și cel executoriu, acestea nefiind întotdeauna concomitente, deși, în majoritatea cazurilor, definitivarea precede executarea.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.