(1)Persoana faţă de care s-a dispus, confirmat,

prelungit ori s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de

supraveghere tehnică are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul

produs prin această măsură. De acest drept beneficiază, în

aceleaşi condiţii, şi persoana faţă de care s-a

autorizat ori pus în executare o activitate specifică culegerii de

informaţii care presupune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau

libertăţi fundamentale ale omului.

(2)Caracterul nelegal al măsurii de supraveghere

tehnică se stabileşte prin încheierea prevăzută la art. 145

1

alin. (8) lit. b) sau, după caz, prin încheierea definitivă a

judecătorului de cameră preliminară pronunţată în

temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 sau al art. 345 alin. (2).

(3)Caracterul nelegal al activităţii specifice

culegerii de informaţii se stabileşte prin încheierea definitivă

pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura

prevăzută la art. 139

1

sau, după caz, la art. 139

2

.

*) Potrivit Legii nr.

201/2023

- Art. III:

"(1)Persoanele faţă

de care, începând cu data de 6 iulie 2017, data publicării în Monitorul

Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr.

244/2017

, s-au pus în

executare măsuri de supraveghere tehnică, constatate ca nelegale prin

hotărâri judecătoreşti rămase definitive anterior

intrării în vigoare a prezentei legi, pot exercita acţiunea în

despăgubiri prevăzută la art. 539

1

din Legea nr.

135/2010

privind Codul

de procedură penală, cu modificările şi completările

ulterioare, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei

legi.

(2)Caracterul nelegal al

măsurilor de supraveghere tehnică prevăzute la alin. (1) se

dovedeşte prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi

şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară

sau, după caz, prin hotărârea definitivă a instanţei de

judecată."