Art. 525: Ridicarea de obiecte sau înscrisuri în procedura dării în urmărire

Art. 167 - Măsurile asigurătorii; Art. 168 - Percheziția domiciliară; Art. 169 - Sechestrul; Art. 171 - Ridicarea de obiecte și înscrisuri; Art. 521 - Darea în urmărire; Art. 522 - Efectele dării în urmărire; Art. 523 - Revocarea dării în urmărire; Art. 524 - Conținutul mandatului de urmărire; Art. 526 - Prinderea persoanei urmărite; Art. 527 - Prezentarea persoanei urmărite; Art. 528 - Dispoziții comune

Articolul 525 din Codul de Procedură Penală reglementează o măsură procesuală specifică, și anume ridicarea de obiecte sau înscrisuri, ce se încadrează în cadrul procedurii speciale a dării în urmărire a unei persoane. Scopul esențial al acestei măsuri este unul instrumental, vizând facilitarea identificării, căutării, localizării și, în final, prinderii persoanelor împotriva cărora s-a dispus măsura urmăririi. Competența de a dispune o astfel de ridicare aparține exclusiv procurorului care exercită supravegherea activității organelor de poliție responsabile cu executarea mandatului de urmărire. Alin. (2) al articolului este crucial, stipulând aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 169 (privind sechestrul) și art. 171 (privind ridicarea generală de obiecte și înscrisuri). Această trimitere înseamnă că, deși scopul ridicării este particularizat de procedura dării în urmărire, modalitățile de executare a măsurii, condițiile de legalitate, necesitatea, proporționalitatea și, mai ales, garanțiile procedurale aferente (cum ar fi întocmirea procesului-verbal, dreptul la asistență juridică, posibilitatea de a contesta măsura) trebuie respectate întocmai sau adaptate specificului situației. Ridicarea de obiecte sau înscrisuri în acest context nu are neapărat un caracter asigurătoriu, ci mai degrabă unul probatoriu sau informativ, vizând obținerea de date care să contribuie la localizarea persoanei urmărite.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.