(1)Prelungirea măsurii internării minorului în centrul de detenţie în cazurile prevăzute la art. 125 alin. (3) din Codul penal se dispune de instanţa căreia îi revine competenţa să judece noua infracţiune sau infracţiunea concurentă săvârşită anterior.
(2)Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice, liberarea din centrul de detenţie la împlinirea vârstei de 18 ani se dispun, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află centrul de detenţie, corespunzătoare în grad instanţei de executare. Revenirea asupra înlocuirii sau liberării, în cazul în care acesta nu respectă cu rea-credinţă condiţiile de executare a măsurii educative ori obligaţiile impuse, se dispune, din oficiu sau la sesizarea serviciului de probaţiune, de instanţa care a judecat în primă instanţă pe minor.
(3)În cazul prevăzut la art. 125 alin. (7) din Codul penal, revenirea asupra înlocuirii şi prelungirea duratei internării se dispun de instanţa căreia îi revine competenţa să judece noua infracţiune săvârşită de minor.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 517 din Codul de Procedură Penală detaliază aspectele procedurale esențiale privind modificările survenite în executarea măsurii educative a internării minorului într-un centru de detenție, completând dispozițiile de drept substanțial din Codul Penal referitoare la regimul juridic al minorilor. Articolul stabilește cu precizie competența materială și teritorială a instanțelor de judecată în diverse scenarii. Astfel, prelungirea duratei internării, în situațiile de săvârșire a unei noi infracțiuni sau a unei infracțiuni concurente (conform Art. 125 alin. (3) C.p.), este de competența instanței care instrumentează și judecă noua cauză penală. În ce privește înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice sau liberarea minorului la împlinirea vârstei de 18 ani, aceste decizii aparțin instanței în a cărei circumscripție teritorială se află centrul de detenție, acționând ca instanță de executare. Un element procedural de importanță majoră este reglementarea revenirii asupra acestor măsuri (înlocuire sau liberare) în cazul în care minorul nu respectă cu rea-credință condițiile de executare a măsurii educative sau obligațiile impuse. Această revenire se dispune de instanța care a judecat cauza în primă instanță, putând fi inițiată fie din oficiu, fie la sesizarea serviciului de probațiune. Similar, revenirea asupra înlocuirii sau prelungirea duratei internării, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (conform Art. 125 alin. (7) C.p.), intră în competența instanței care judecă această nouă infracțiune. Prin aceste reglementări, articolul subliniază necesitatea unei adaptări continue a măsurilor educative la comportamentul minorului și la evoluția situației sale juridice, asigurând flexibilitatea și eficacitatea necesare în aplicarea dreptului penal al minorilor și în procesul de reeducare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.