(1)Urmărirea şi judecarea infracţiunilor

săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a

hotărârilor privitoare la aceştia se fac potrivit procedurii

obişnuite, cu completările şi derogările prevăzute în

prezentul capitol şi în secţiunea a 8-a a cap. I din titlul V al

părţii generale.

(2)În cursul urmăririi penale, procedura în cauzele cu

infractori minori se aplică şi persoanelor care au împlinit 18 ani,

până la împlinirea vârstei de 21 de ani, dacă la data dobândirii

calităţii de suspect erau minore, atunci când organul judiciar

consideră necesar, ţinând seama de toate circumstanţele cauzei,

inclusiv gradul de maturitate şi gradul de vulnerabilitate ale persoanei

vizate.

(3)Ori de câte ori organul judiciar nu poate stabili vârsta

suspectului sau a inculpatului şi există motive pentru a se considera

că acesta este minor, persoana respectivă va fi prezumată a fi

minor.

(4)Rezultatele examinării medicale a minorului suspect

sau inculpat asupra căruia s-a dispus o măsură preventivă

privativă de libertate, efectuate în locul de deţinere, potrivit

legii privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de

libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului, sunt avute în

vedere pentru a aprecia capacitatea acestuia de a fi supus actelor sau

măsurilor dispuse în cursul procesului penal.