(1)Instanţa care îşi

declină competenţa trimite, de îndată, dosarul instanţei de

judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de

declinare.

(2)Dacă declinarea a fost

determinată de competenţa materială sau după calitatea

persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine,

motivat, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse

de instanţa care şi-a declinat competenţa.

(3)În cazul declinării pentru

necompetenţă teritorială, probele administrate, actele

îndeplinite şi măsurile dispuse se menţin.

(4)Hotărârea de declinare a

competenţei nu este supusă căilor de atac.