Art. 49: Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei

Art. 39 C. proc. pen. - Competența după materie și după calitatea persoanei; Art. 40 C. proc. pen. - Competența teritorială; Art. 41 C. proc. pen. - Competența personală a instanței superioare; Art. 42 C. proc. pen. - Competența în caz de reunire; Art. 43 C. proc. pen. - Competența în caz de disjungere; Art. 44 C. proc. pen. - Competența în caz de indivizibilitate sau conexitate; Art. 45 C. proc. pen. - Competența în caz de contopire a pedepselor; Art. 46 C. proc. pen. - Competența în caz de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Art. 386 C. proc. pen. - Schimbarea încadrării juridice (în faza de judecată); Art. 5 C. pen. - Aplicarea legii penale mai favorabile

Articolul 49 din Codul de Procedură Penală consacră principiul fundamental al perpetuării competenței (perpetuatio fori), asigurând stabilitatea procesului penal odată ce o instanță a fost legal sesizată. Conform alineatului (1), instanța își menține competența de a judeca o infracțiune chiar dacă, ulterior sesizării, are loc o schimbare a încadrării juridice a faptei, iar noua încadrare ar plasa infracțiunea în competența unei instanțe inferioare. Această prevedere previne incidentele procedurale legate de competență și contribuie la celeritatea judecății. Alineatul (2) abordează situația schimbării calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită pe parcursul judecării cauzei. Regula generală este că o astfel de lege nouă nu atrage necompetența instanței, cu excepția cazului în care legiuitorul, prin acea lege, dispune expres o soluție contrară. Acest alineat completează regulile de aplicare a legii penale în timp, armonizând principiul legalității cu necesitatea continuității procesului judiciar. Ambele alineate subliniază importanța stabilității jurisdicționale în desfășurarea procesului penal, evitând fragmentarea sau întârzierea acestuia din motive de competență.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.