(1)

Când

competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului,

instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă

inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea

calitate, în cazurile când:

a)fapta are legătură cu atribuţiile de

serviciu ale făptuitorului;

b)s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

(2)Dobândirea calităţii

după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea

competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de

persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).