Art. 47: Excepţiile de necompetenţă

Art. 35 - Competența generală; Art. 36 - Competența materială a judecătoriei; Art. 37 - Competența materială a tribunalului; Art. 40 - Competența după calitatea persoanei; Art. 41 - Competența teritorială; Art. 48 - Soluționarea excepției de necompetență; Art. 50 - Conflictul pozitiv de competență; Art. 51 - Conflictul negativ de competență; Art. 360 - Verificarea competenței instanței; Art. 361 - Necompetența instanței

Articolul 47 din Codul de Procedură Penală reglementează excepțiile de necompetență a instanței de judecată, ca incidente procedurale esențiale pentru asigurarea respectării regulilor imperative de competență. Articolul distinge între necompetența materială și cea după calitatea persoanei, precum și necompetența teritorială, stabilind termene diferite pentru invocarea acestora. Astfel, necompetența instanței inferioare celei competente poate fi invocată oricând în cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive (caracter peremtor), subliniind importanța competenței funcționale și materiale. În schimb, necompetența instanței superioare celei competente și necompetența teritorială au un regim mai restrictiv, putând fi invocate doar până la începerea cercetării judecătorești (caracter dilatoriu), având ca scop evitarea tergiversării procesului. Legiuitorul permite ca aceste excepții să fie invocate atât din oficiu de către instanță, cât și de procuror, persoana vătămată sau părțile din proces, reflectând interesul public în respectarea regulilor de competență.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.