Art. 46: Disjungerea cauzelor

Art. 45 C.proc.pen. - Conexarea cauzelor; Art. 47 C.proc.pen. - Reuniunea cauzelor; Art. 272 C.proc.pen. - Încheierile; Art. 386 C.proc.pen. - Soluțiile instanței

Articolul 46 din Codul de Procedură Penală reglementează instituția disjungerii cauzelor, o măsură procesuală excepțională prin care o cauză penală unitară, aflată în faza de judecată, este împărțită în două sau mai multe dosare distincte, care vor fi soluționate separat. Rațiunea acestei măsuri rezidă în necesitatea asigurării unei mai bune și eficiente desfășurări a judecății. Disjungerea se dispune de instanța de judecată atunci când există 'motive temeinice', care pot viza, de exemplu, complexitatea excesivă a cauzei, numărul mare de inculpați sau de infracțiuni, stadiul diferit al probatoriului pentru diversele fapte sau persoane, ori necesitatea de a urgenta soluționarea cauzei pentru anumiți inculpați (ex: arestați). Disjungerea poate opera fie cu privire la unii dintre inculpați (separând judecata lor de a altor co-inculpați), fie cu privire la unele dintre infracțiuni (judecând separat anumite capete de acuzare). Decizia se ia de către instanță printr-o încheiere, fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a oricăreia dintre părțile implicate în proces. Această instituție este o contrapondere la conexare și reuniune, vizând flexibilizarea și optimizarea actului de justiție penală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.