(1)

Revizuirea

hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura

penală, poate fi cerută când:

a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia

hotărârii pronunţate în cauză;

b)hotărârea a cărei revizuire se cere s-a

întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe

situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit

infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a

cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii

sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a

influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d)un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o

infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,

împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în

cauză;

e)când două sau mai multe hotărâri

judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f)hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală

care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost

declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei

excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în

situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei

constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi

remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

(2)Revizuirea hotărârilor judecătoreşti

penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi

cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de

procedură civilă.

(3)Cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) poate fi

invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a

celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei

ori amânarea aplicării pedepsei.

(4)Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie

motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se

poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de

renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori

de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit.

b)-d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la

pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

(5)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate

hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.