(1)

Instanţa,

judecând recursul în casaţie, pronunţă una dintre

următoarele soluţii:

1.respinge recursul în casaţie, menţinând

hotărârea atacată, dacă recursul în casaţie este nefondat;

2.

admite recursul în

casaţie, casând hotărârea atacată, şi:

a)îl achită pe inculpat sau dispune încetarea

procesului penal ori înlătură greşita aplicare a legii;

b)dispune rejudecarea de către instanţa de apel

ori de către instanţa competentă material sau după

calitatea persoanei, dacă sunt incidente celelalte cazuri de casare prevăzute

la art. 438.

(2)Dacă recursul în casaţie vizează

greşita soluţionare a laturii civile, instanţa, după

admiterea recursului, înlătură nelegalitatea constatată sau

dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a

fost casată, în condiţiile alin. (1) pct. 2 lit. b).

(3)În cazul prevăzut la alin. (1) pct. 2 lit. a)

instanţa de recurs în casaţie desfiinţează şi

hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi

încălcări de lege ca în decizia recurată.

(4)În cazul în care condamnatul se găseşte în

cursul executării pedepsei, instanţa, admiţând recursul în

casaţie şi pronunţând casarea cu trimitere, dispune asupra

stării de libertate a acestuia, putând lua o măsură

preventivă.