Art. 440: Admiterea în principiu

Art. 433 - Obiectul și scopul recursului în casație; Art. 434 - Condițiile de exercitare a recursului în casație; Art. 435 - Obiectul recursului în casație; Art. 436 - Motivele de recurs în casație; Art. 437 - Termenul de recurs în casație; Art. 438 - Conținutul cererii de recurs în casație; Art. 439 - Instanța competentă; Art. 441 - Judecarea recursului în casație; Art. 442 - Soluțiile instanței de casație; Art. 443 - Efectele admiterii recursului în casație

Articolul 440 din Codul de Procedură Penală reglementează faza prealabilă a admiterii în principiu a recursului în casație, o etapă esențială în filtrarea cererilor și asigurarea respectării condițiilor legale de exercitare a acestei căi extraordinare de atac. Această fază se desfășoară în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, caracterizându-se printr-un caracter necontradictoriu și preponderent formal. Un judecător unic, asistat de un magistrat-asistent care întocmește un raport, examinează exclusiv aspectele de admisibilitate, verificând respectarea termenului legal și a cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 434, 436 alin. (1) și (6), 437 și 438 C.proc.pen. Nerespectarea acestor condiții atrage respingerea cererii printr-o încheiere definitivă. În cazul retragerii cererii, instanța ia act de aceasta. Doar îndeplinirea tuturor condițiilor formale conduce la admiterea în principiu a cererii, prin încheiere, și la trimiterea cauzei spre judecare în fond. O particularitate este prevăzută pentru recursurile în casație formulate împotriva deciziilor pronunțate de completele de 5 judecători în apel, caz în care judecătorul care examinează admisibilitatea trebuie să facă parte dintr-un astfel de complet, subliniind importanța și complexitatea acestor cauze.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.