Art. 438: Cazurile în care se poate face recurs în casaţie

Art. 17 C.pr.pen. - Cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale; Art. 281 C.pr.pen. - Nulitățile absolute; Art. 396 C.pr.pen. - Soluțiile instanței; Art. 409 C.pr.pen. - Hotărârile supuse apelului; Art. 426 C.pr.pen. - Căile extraordinare de atac; Art. 427 C.pr.pen. - Hotărârile supuse căilor extraordinare de atac; Art. 433 C.pr.pen. - Obiectul recursului în casație; Art. 434 C.pr.pen. - Termenul de recurs în casație; Art. 435 C.pr.pen. - Persoanele care pot declara recurs în casație; Art. 436 C.pr.pen. - Conținutul cererii de recurs în casație; Art. 445 C.pr.pen. - Efectele admiterii recursului în casație; Art. 15 Cod Penal - Legalitatea incriminării; Art. 61 Cod Penal - Stabilirea duratei pedepselor

Articolul 438 din Codul de Procedură Penală reglementează, în mod limitativ, cazurile în care se poate declara recurs în casație, subliniind caracterul său de cale extraordinară de atac, ce vizează exclusiv controlul de legalitate al hotărârilor judecătorești definitive, și nu o reevaluare a fondului cauzei. Printre motivele esențiale de casare se numără nerespectarea normelor de competență materială sau personală de către o instanță inferioară, situație ce atrage nulitatea absolută a actelor procesuale. Un alt motiv fundamental este condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, reflectând principiul fundamental al legalității incriminării. De asemenea, se poate invoca aplicarea sau neaplicarea eronată a grațierii, precum și aplicarea unor pedepse în afara limitelor prevăzute de lege. Alin. (2) introduce o condiție esențială de admisibilitate, stipulând că aceste motive pot constitui temei al casării doar dacă nu au fost invocate în apel sau, deși invocate, au fost respinse ori instanța de apel a omis să se pronunțe. Această prevedere subliniază caracterul subsidiar al recursului în casație față de apel, împiedicând transformarea sa într-un al doilea grad de jurisdicție. În fine, alin. (3) consacră principiul irevocabilității, interzicând formularea unei noi cereri de recurs în casație împotriva aceleiași hotărâri, odată ce cererea inițială a fost respinsă, indiferent de motivul invocat. Scopul principal al acestei căi de atac este asigurarea unei aplicări unitare și corecte a legii de către instanțele judecătorești.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.