(1)

Pot formula

cerere de recurs în casaţie:

a)procurorul, în ceea ce priveşte latura penală

şi latura civilă;

b)inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală

şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus

condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării

pedeapsei ori încetarea procesului penal;

c)partea civilă şi partea responsabilă

civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la

latura penală, în măsura în care soluţia din această

latură a influenţat soluţia în latura civilă.

(2)

[textul din Art. 436, alin. (2) din partea 2, titlul III,

capitolul V, sectiunea 2 a fost abrogat la 31-oct-2016 de

Art. I, punctul 2. din Ordonanta urgenta 70/2016

]

(3)Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de

recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în

casaţie declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal

de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare

de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată

într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.

Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei

hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de recurs.

(4)Reprezentanţii legali pot retrage recursul în

casaţie cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a

condiţiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate

retrage recursul în casaţie declarat personal sau de reprezentantul

său legal.

(5)Recursul în casaţie declarat de procuror poate fi

retras de procurorul ierarhic superior.

(6)Decizia instanţei de apel prin care a fost respins

apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu

au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.