Art. 435: Termenul de declarare a recursului în casaţie

Art. 433 - Obiectul şi caracterul recursului în casaţie; Art. 434 - Cazurile de casare; Art. 436 - Competenţa instanţei de recurs în casaţie; Art. 280 - Calculul termenelor; Art. 281 - Nerespectarea termenelor; Art. 255 - Comunicarea actelor procedurale; Art. 421 - Soluţiile instanţei de apel

Articolul 435 din Codul de Procedură Penală reglementează un aspect esențial al exercitării căii extraordinare de atac a recursului în casație: termenul în care acesta poate fi introdus. Prin stabilirea unui termen de 30 de zile, legiuitorul urmărește asigurarea celerității și stabilității raporturilor juridice. Acest termen este unul procedural, imperativ (peremptoriu), ceea ce înseamnă că nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, recursul fiind declarat tardiv. Punctul de plecare al termenului este data comunicării deciziei instanței de apel, nu data pronunțării acesteia, garantând astfel că părțile și procurorul au cunoștință efectivă de conținutul hotărârii pentru a-și putea exercita dreptul la recurs. Recursul în casație, fiind o cale extraordinară, vizează exclusiv legalitatea hotărârii, nu și temeinicia acesteia, iar rigoarea termenului reflectă tocmai caracterul excepțional al acestei căi de atac.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.