Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a)când judecata în apel a avut loc fără citarea

legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a

fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa

instanţa despre această imposibilitate;

b)

când inculpatul a

fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare

a procesului penal;

*) Prin Decizia nr.

67/2022

Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite sesizările şi

stabileşte următoarele:

"2.Instanţa care

soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele

deciziilor Curţii Constituţionale nr.

297

din 26 aprilie 2018

şi nr.

358 din 26 mai 2022

, nu

poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care

instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei

cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din

urmă decizii."

c)când hotărârea din apel a fost pronunţată

de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d)când instanţa de apel nu a fost compusă

potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e)când judecata în apel a avut loc fără

participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie,

potrivit legii;

f)când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului,

când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit

legii;

g)când şedinţa de judecată în apel nu a fost

publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h)când instanţa de apel nu a procedat la audierea

inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i)când împotriva unei persoane s-au pronunţat

două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

*) D. 43/2023 ICCJ: Dispoziţiile art.

426

lit. b) şi art.

431

din

Codul de procedură penală se interpretează în sensul că

instanţa care soluţionează pe fond contestaţia în anulare

are competenţa să reanalizeze care dintre legile penale care s-au

succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă

incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege

succesivă care nu a fost reţinută ca fiind mai favorabilă

în cauză?";

Dispoziţiile art.

426

lit. b) din Codul de

procedură penală se interpretează în sensul că

instanţa care soluţionează contestaţia în anulare are

competenţa, în etapa soluţionării pe fond a contestaţiei,

să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este

mai favorabilă, în cazul în care se invocă incidenţa unei cauze

de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a

fost avută în vedere în procesul de analiză a legii penale aplicabile

cauzei?; şi

Omisiunea instanţei de apel de

a se pronunţa asupra incidenţei unei cauze de încetare a procesului

penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii

faptei până la data judecării cauzei în apel poate fi invocată

prin intermediul contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile

art.

426

lit. b) din Codul de procedură penală?" şi stabileşte

următoarele:

1.Dispoziţiile art.

426

lit. b) din Codul de

procedură penală se interpretează în sensul că

instanţa care soluţionează pe fond contestaţia în anulare

nu poate să reanalizeze care dintre legile penale ce s-au succedat în timp

este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidenţa unei

cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu

a fost reţinută ca fiind mai favorabilă în cauză.

2.Omisiunea instanţei de apel

de a se pronunţa asupra incidenţei unei cauze de încetare a

procesului penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data

comiterii faptei până la data judecării cauzei în apel nu poate fi

invocată prin intermediul contestaţiei în anulare întemeiate pe

dispoziţiile art.

426

lit. b) din Codul de procedură penală.