(1)Calea de atac a contestaţiei se poate exercita

numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind

aplicabile când legea nu prevede altfel.

(2)

Pot face

contestaţie procurorul şi subiecţii procesuali la care

hotărârea atacată se referă, precum şi persoanele ale

căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen

de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la

comunicare pentru celelalte persoane, dispoziţiile art. 411 alin. (1)

aplicându-se în mod corespunzător.

*) Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie stabileşte că în cadrul procedurii de revocare

a suspendării executării pedepsei sub supraveghere,

prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală,

serviciul de probaţiune este un subiect procesual la care hotărârea

atacată se referă, în accepţiunea art. 425

1

alin. (2)

teza I din Codul de procedură penală raportat la art. 34 teza

finală din acelaşi cod.

(3)Contestaţia se depune la judecătorul de

drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră

preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat

hotărârea care se atacă şi se motivează până la

termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415

aplicându-se în mod corespunzător.

(4)La soluţionarea contestaţiei,

dispoziţiile art. 416 şi art. 418 se aplică în mod

corespunzător; în cadrul acestor limite, la soluţionarea

contestaţiei împotriva încheierii privind o măsură preventivă

se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea

solicitată sau decât cea dispusă prin încheierea contestată ori

se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii contestate.

(5)Contestaţia se soluţionează de către

judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de

către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa

superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa

superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă

publică, cu participarea procurorului.

(6)La soluţionarea contestaţiei se citează

persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii

procesuali la care hotărârea atacată se referă,

dispoziţiile art. 90 şi art. 91 aplicându-se în mod

corespunzător.

(7)

Contestaţia

se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei

căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele

soluţii:

1.

respingerea

contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:

a)când contestaţia este tardivă sau

inadmisibilă;

b)când contestaţia este nefondată;

2.

admiterea

contestaţiei şi:

a)desfiinţarea hotărârii atacate şi

soluţionarea cauzei;

b)desfiinţarea hotărârii atacate şi

dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul

care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost

respectate dispoziţiile privind citarea.

CAPITOLUL IV:

[textul din partea 2, titlul III,

capitolul IV a fost abrogat la 01-feb-2014 de

Art.

102, punctul 260. din titlul III din Legea 255/2013

]

CAPITOLUL V:Căile extraordinare de atac

SECŢIUNEA

1:Contestaţia în anulare