Art. 421: Soluţiile la judecata în apel

Art. 281 - Nulitățile absolute; Art. 374 - Administrarea probelor; Art. 383 - Deliberarea și pronunțarea hotărârii; Art. 406 - Limitele judecății în apel; Art. 407 - Obiectul apelului; Art. 408 - Termenul de apel; Art. 417 - Judecata în apel; Art. 420 - Rezolvarea apelului; Art. 52 - Obiectul și părțile acțiunii civile; Art. 396 - Soluțiile instanței de fond; Art. 341 - Soluțiile instanței de fond după judecata în cameră preliminară

Articolul 421 din Codul de Procedură Penală reglementează exhaustiv soluțiile pe care instanța de apel le poate pronunța în faza judecății în apel. Acestea se împart în două categorii principale: respingerea apelului și admiterea apelului. **Respingerea apelului** intervine în situații de ordin procedural, precum tardivitatea sau inadmisibilitatea căii de atac, ori pe fond, atunci când apelul este considerat nefondat, iar hotărârea primei instanțe este menținută. Această soluție confirmă legalitatea și temeinicia deciziei atacate. **Admiterea apelului** permite instanței de control judiciar să intervină activ în soluționarea cauzei, prin două modalități distincte: 1. **Desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri (rejudecarea în fond):** Aceasta este soluția de principiu prin care instanța de apel, exercitând un control devolutiv, reexaminează cauza atât în fapt, cât și în drept. Instanța de apel acționează ca o instanță de fond, procedând la o nouă judecată a acțiunii penale și civile. Se subliniază obligația de readministrare a declarațiilor pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, asigurând astfel respectarea principiului nemijlocirii și a dreptului la un proces echitabil. Dispozițiile art. 374 alin. (7)-(12) și art. 383 alin. (3) și (4) din Codul de Procedură Penală sunt aplicabile în mod corespunzător, referindu-se la administrarea probelor și la deliberarea și pronunțarea hotărârii. 2. **Desființarea sentinței și dispunerea rejudecării de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată (trimiterea spre rejudecare):** Această soluție are un caracter excepțional și este circumscrisă unor vicii procedurale grave, care nu pot fi remediate direct în apel fără a afecta dreptul la apărare și principiile fundamentale ale procesului penal. Cazurile limitativ prevăzute sunt: lipsa unei părți nelegal citate, imposibilitatea părții legal citate de a se prezenta și de a înștiința instanța, omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile, precum și existența oricărui caz de nulitate absolută (cu excepția necompetenței, caz în care se dispune rejudecarea de către instanța competentă). Această soluție vizează repararea unor erori procedurale esențiale care au împiedicat o judecată corectă în primă instanță. Articolul 421 alin. (2) face trimitere expresă la dispozițiile art. 406 alin. (1), (2) și (5) din Codul de Procedură Penală, care reglementează limitele judecății în apel, consolidând astfel cadrul normativ al controlului judiciar exercitat de instanța de apel.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.