Art. 420: Judecarea apelului
(1)Judecarea apelului se face cu
citarea părţilor şi a persoanei vătămate.
(2)Judecarea apelului nu poate avea
loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de
deţinere.
(3)Participarea procurorului la
judecarea apelului este obligatorie.
(4)Instanţa de apel
procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă,
potrivit regulilor de la judecata în fond.
(5)Instanţa de apel poate
readministra probele administrate la prima instanţă şi poate
administra probe noi, în condiţiile art. 100.
(6)Când apelul este în stare de
judecată, preşedintele completului dă cuvântul apelantului, apoi
intimatului şi pe urmă procurorului. Dacă între apelurile
declarate se află şi apelul procurorului, primul cuvânt îl are
acesta.
(7)Procurorul şi
părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi
ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acordă ultimul cuvânt.
(8)Instanţa verifică
hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe administrate în faţa
instanţei de apel.
(9)În vederea soluţionării
apelului, instanţa, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.
(10)Instanţa se
pronunţă asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11)La judecarea apelului se
aplică regulile de la judecata în fond, în măsura în care în
prezentul titlu nu există dispoziţii contrare.
(12)Apelul împotriva încheierilor care, potrivit legii, pot
fi atacate separat se judecă în camera de consiliu fără
prezenţa părţilor, care pot depune concluzii scrise, cu
excepţia cazurilor în care legea dispune altfel ori a celor în care
instanţa apreciază că este necesară judecata în
şedinţă publică.
Articole Conexe / Referințe
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriNotă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol