Art. 418: Neagravarea situaţiei în propriul apel

Art. 409 - Obiectul apelului; Art. 410 - Termenul de apel; Art. 411 - Declaraţia de apel; Art. 412 - Efectele apelului; Art. 417 - Soluţionarea apelului; Art. 419 - Extinderea apelului; Art. 420 - Apelul declarat de procuror; Art. 2 - Legalitatea procesului penal; Art. 8 - Dreptul la apărare

Articolul 418 din Codul de Procedură Penală consacră principiul fundamental al *non reformatio in peius* (neagravării situației în propria cale de atac), o garanție procesuală esențială în faza apelului. Acest principiu vizează încurajarea exercitării dreptului la apel, asigurând că persoana care a declarat apel nu va fi sancționată cu o situație juridică mai gravă decât cea stabilită prin hotărârea atacată, ca urmare exclusivă a demersului său procesual. Prevederile articolului se aplică în două ipoteze distincte: în primul rând, instanța de apel nu poate agrava situația apelantului care a declarat singur apelul; în al doilea rând, aceeași interdicție operează și atunci când apelul este declarat de procuror în favoarea unei părți. Scopul principal este de a elimina teama unui rezultat mai defavorabil, stimulând astfel exercitarea căilor de atac și, implicit, o mai bună administrare a justiției. Principiul nu se aplică, însă, în situația în care apelul este declarat de o altă parte (de exemplu, procurorul împotriva inculpatului sau partea civilă împotriva inculpatului) sau când apelul procurorului vizează agravarea situației părții. Această normă reconfirmă caracterul devolutiv, dar și limitat, al apelului penal, în contextul respectării dreptului la apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.