(1)

Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine,

de:

a)locul

săvârşirii infracţiunii;

b)locul

în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c)locuinţa

suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz,

sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a

săvârşit fapta;

d)locuinţa

sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2)Prin locul săvârşirii

infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat

activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a

produs urmarea acesteia.

(3)În cazul în care, potrivit alin.

(2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia

mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o

judece.

(4)Când niciunul dintre locurile

prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv

două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1),

competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

(5)Ordinea de prioritate

prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau

mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală

s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

(6)Infracţiunea

săvârşită pe o navă sub pavilion românesc este de

competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află

primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care

prin lege se dispune altfel.

(7)Infracţiunea

săvârşită pe o aeronavă înmatriculată în România este

de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se

află primul loc de aterizare pe teritoriul român.

(8)Dacă nava nu ancorează

într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul

român, iar competenţa nu se poate determina potrivit alin. (1),

competenţa este cea prevăzută la alin. (4).