(1)Instanţa

hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând,

după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea

aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

(2)Condamnarea se pronunţă

dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi

a fost săvârşită de inculpat.

(3)Renunţarea la aplicarea pedepsei se

pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice

îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie

infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în

condiţiile art. 80-82 din

Codul penal

.

(4)Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă

dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi

a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 din

Codul penal

.

(5)Achitarea inculpatului se pronunţă în cazurile

prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d).

(6)Încetarea procesului penal se

pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j).

(7)Dacă inculpatul a cerut

continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca

urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile

prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată

pronunţă achitarea.

(8)Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului

penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente

cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de

judecată pronunţă încetarea procesului penal.

(9)În cazul în care, în cursul

urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al

judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura

preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea

unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului

judiciar pe cauţiune şi inculpatul este condamnat la pedeapsa

amenzii, instanţa dispune plata acesteia din cauţiune, potrivit

dispoziţiilor art. 217.

(10)

Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375

alin. (1), (1

1

) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata

să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsa sau când

cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377

alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi

situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de

condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar

în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori,

instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii

educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele

perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se

reduc cu o treime.

*) În aplicarea dispoziţiilor

art. 480-485 din

Codul de procedură

penală

stabileşte că procurorul

nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de

recunoaştere a vinovăţiei, să reţină

dispoziţiile art. 396 alin. (10) din

Codul

de procedură penală

, cu

consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită

*) Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi în

interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10)

stabileşte următoarele:

În ipoteza în care instanţa a

admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a

recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei

proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de

achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a

şi lit. c) din Codul de procedură penală.