(1)Inculpatul este lăsat să arate tot ce

ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se

pot pune întrebări în mod nemijlocit de către procuror, de persoana

vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă

civilmente, de ceilalţi inculpaţi, precum şi de avocaţii

acestora şi de avocatul inculpatului a cărui audiere se face.

Preşedintele şi ceilalţi membri ai completului pot, de asemenea,

pune întrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa

soluţionare a cauzei.

(2)Instanţa poate respinge

întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei.

Întrebările respinse se consemnează în încheierea de

şedinţă.

(3)În situaţiile în care legea prevede posibilitatea

ca inculpatul să fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în

folosul comunităţii, acesta va fi întrebat dacă îşi

manifestă acordul în acest sens, în cazul în care va fi găsit

vinovat.

(4)Când inculpatul nu îşi mai aminteşte anumite

fapte sau împrejurări ori când există contraziceri între

declaraţiile făcute de inculpat în instanţă şi cele

date anterior, preşedintele îi cere acestuia explicaţii şi poate

da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.

(5)Când inculpatul refuză să dea declaraţii,

instanţa dispune citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat

anterior.

(6)Inculpatul poate fi reascultat

ori de câte ori este necesar.