Art. 371: Obiectul judecăţii

Art. 342 C.pr.pen. - Soluțiile procurorului în camera preliminară; Art. 343 C.pr.pen. - Trimiterea în judecată; Art. 344 C.pr.pen. - Sesizarea instanței; Art. 386 C.pr.pen. - Schimbarea încadrării juridice; Art. 387 C.pr.pen. - Extinderea acțiunii penale; Art. 388 C.pr.pen. - Schimbarea încadrării juridice și extinderea acțiunii penale în cazul infracțiunilor continuate sau complexe; Art. 396 C.pr.pen. - Soluțiile instanței

Articolul 371 din Codul de Procedură Penală consacră principiul fundamental al limitării obiectului judecății la faptele și persoanele indicate în actul de sesizare a instanței (de regulă, rechizitoriul sau plângerea prealabilă). Acest principiu, cunoscut și sub denumirea de 'ne ultra petita', subliniază caracterul acuzatorial al procesului penal și rolul pasiv al instanței în ceea ce privește inițiativa procesuală. Instanța este chemată să judece exclusiv acuzația formulată de organele de urmărire penală sau de partea vătămată, fără a putea depăși limitele materiale (faptele) și personale (persoanele acuzate) ale acesteia. Această limitare asigură respectarea dreptului la apărare, permițând inculpatului să cunoască exact acuzațiile aduse și să își pregătească apărarea. Eventualele modificări ale cadrului procesual, cum ar fi schimbarea încadrării juridice sau extinderea acțiunii penale pentru alte fapte sau alte persoane, sunt strict reglementate de lege (Art. 386, 387 C.pr.pen.) și necesită respectarea garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.