Art. 360: Constatarea infracţiunilor de audienţă

Art. 52 - Atribuțiile procurorului (CPP); Art. 53 - Atribuțiile judecătorului (CPP); Art. 210 - Reținerea (CPP); Art. 211 - Durata reținerii (CPP); Art. 288 - Sesizarea organelor de urmărire penală (CPP); Art. 290 - Sesizarea din oficiu (CPP); Art. 305 - Începerea urmăririi penale (CPP); Art. 309 - Punerea în mișcare a acțiunii penale (CPP); Art. 352 - Ordinea în ședința de judecată (CPP); Art. 361 - Sancționarea abaterilor judiciare (CPP); Art. 272 - Conținutul încheierii (CPP)

Articolul 360 din Codul de Procedură Penală reglementează o procedură specială și urgentă de constatare și reacție față de infracțiunile săvârșite în timpul ședinței de judecată, cunoscute sub denumirea de 'infracțiuni de audiență'. Această dispoziție are ca scop asigurarea ordinii, disciplinei și integrității actului de justiție. În conformitate cu alin. (1), președintele completului de judecată are o atribuție directă și imediată de a constata fapta penală și de a identifica făptuitorul, transformând sala de judecată într-un loc unde se poate acționa cu celeritate împotriva actelor ilicite. Încheierea de ședință, prin care se consemnează aceste aspecte, servește ca act de sesizare pentru procurorul competent, marcând debutul formal al procesului penal. Alin. (2) conferă procurorului prezent la judecată puteri excepționale, permițându-i să declare pe loc începerea urmăririi penale, să pună în mișcare acțiunea penală și chiar să dispună reținerea suspectului sau inculpatului. Această prerogativă subliniază natura flagrantă a infracțiunii și necesitatea unei intervenții prompte, derogând de la procedura obișnuită de sesizare și de la etapele inițiale ale urmăririi penale. Doctrina subliniază că aceste infracțiuni pot varia de la ultraj la adresa instanței sau a participanților la proces, până la mărturie mincinoasă sau alte fapte comise direct în contextul actului de judecată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.