Art. 35: Competenţa judecătoriei

Art. 30 - Competența instanțelor judecătorești; Art. 31 - Competența curții de apel; Art. 32 - Competența tribunalului; Art. 33 - Competența judecătorului de cameră preliminară; Art. 36 - Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; Art. 37 - Competența teritorială; Art. 41 - Verificarea competenței; Art. 42 - Excepția de necompetență

Articolul 35 din Codul de Procedură Penală statuează regula generală de competență materială a judecătoriilor în soluționarea cauzelor penale. Potrivit alin. (1), judecătoria are o competență de drept comun, fiind instanța de primă instanță care judecă toate infracțiunile, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege în care competența revine altor instanțe (tribunal, curte de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțe militare). Această reglementare subliniază rolul fundamental al judecătoriei ca prim grad de jurisdicție în sistemul judiciar român. Alin. (2) extinde sfera de activitate a judecătoriei, stipulând că aceasta soluționează și alte cauze expres prevăzute de lege, ceea ce poate include, de exemplu, contestații la executare, cereri privind măsurile preventive sau diverse incidente procedurale, consolidând astfel caracterul său de instanță cu atribuții complexe în materie penală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.