Art. 349: Rolul instanţei de judecată

Art. 5 C.p.p. - Aflarea adevărului; Art. 7 C.p.p. - Dreptul la un proces echitabil; Art. 11 C.p.p. - Dreptul la apărare; Art. 97 C.p.p. - Obiectul probațiunii; Art. 99 C.p.p. - Administrarea probelor; Art. 102 C.p.p. - Legalitatea probelor; Art. 374 C.p.p. - Judecata în cazul recunoașterii învinuirii; Art. 396 alin. (10) C.p.p. - Soluționarea laturii penale

Articolul 349 din Codul de Procedură Penală definește rolul fundamental al instanței de judecată în faza procesului penal, consacrând două aspecte esențiale. Primul alineat subliniază rolul activ al instanței în soluționarea cauzei, cu o dublă finalitate: garantarea drepturilor subiecților procesuali și asigurarea unei administrări complete a probelor, toate acestea în scopul aflării adevărului material și cu respectarea strictă a principiului legalității. Acest rol activ implică o obligație a instanței de a se asigura că toate împrejurările cauzei sunt lămurite pe deplin, pentru a se ajunge la o soluție justă. Al doilea alineat introduce o derogare importantă de la regula generală a administrării probelor în faza de judecată, reglementând procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii. Această procedură permite instanței să soluționeze cauza exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu condiția cumulativă ca inculpatul să solicite expres aceasta, să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa, iar instanța să aprecieze că probele existente sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare. O excepție expresă este prevăzută pentru infracțiunile pedepsite cu detențiune pe viață, pentru care această procedură simplificată nu este aplicabilă. Această dispoziție reflectă echilibrul între celeritatea procesului penal și necesitatea respectării drepturilor fundamentale și a principiului aflării adevărului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.