(1)După sesizarea instanţei prin rechizitoriu,

dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră

preliminară.

(2)Copia certificată a rechizitoriului şi,

după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică

inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde

locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de

procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei

vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii

în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător

şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris

cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării

instanţei, legalitatea administrării probelor şi a

efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră

preliminară, în funcţie de complexitatea şi

particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3)În cazurile prevăzute la art. 90, judecătorul

de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui

apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de

complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care

acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la

legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării

probelor şi a efectuării actelor de către organele de

urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(4)La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2)

şi (3), dacă s-au formulat cereri sau excepţii ori dacă a

ridicat excepţii din oficiu, judecătorul de cameră

preliminară stabileşte termenul pentru soluţionarea acestora, cu

citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu

participarea procurorului.