(1)Rechizitoriul constituie actul de

sesizare a instanţei de judecată.

(2)Rechizitoriul însoţit de

dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale

rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimit

instanţei competente să judece cauza în fond.

(3)În situaţia în care

inculpatul nu cunoaşte limba română, se vor lua măsuri pentru

traducerea autorizată a rechizitoriului, care va fi ataşată

actelor menţionate la alin. (2). Când nu există traducători

autorizaţi, traducerea rechizitoriului se face de o persoană care

poate comunica cu inculpatul.

(4)Inculpatul, cetăţean

român aparţinând unei minorităţi naţionale, poate solicita

să îi fie comunicată o traducere a rechizitoriului în limba

maternă.