(1)Rechizitoriul se limitează la fapta şi

persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde

în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2),

datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi

încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă,

cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331,

dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte

menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este

verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de

prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al

parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de

acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost

întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de

procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta,

verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În

cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi

înainte de expirarea duratei arestării preventive.

(2)În rechizitoriu se arată

numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă,

cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează

a fi citate.

(3)Procurorul întocmeşte un

singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale

privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi şi inculpaţi

şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art.

327.