Art. 325: Preluarea cauzelor de la alte parchete

Art. 60 - Atribuțiile procurorului; Art. 61 - Conducerea și supravegherea activității de cercetare penală; Art. 295 - Competența parchetelor; Art. 324 - Dispozițiile procurorului; Art. 326 - Delegarea efectuării urmăririi penale; Art. 327 - Declinarea de competență; Art. 328 - Conflictul de competență; Art. 329 - Soluționarea conflictului de competență

Articolul 325 din Codul de Procedură Penală reglementează un mecanism esențial de control și coordonare ierarhică în cadrul Ministerului Public, permițând parchetelor superioare să intervină în cauzele aflate în competența parchetelor inferioare. Această prerogativă de preluare a cauzelor este justificată de necesitatea asigurării legalității, uniformității în aplicarea legii, eficienței actului de justiție penală și, nu în ultimul rând, de gestionarea adecvată a cauzelor complexe, sensibile sau care depășesc capacitatea ori expertiza unui parchet inferior. Preluarea se realizează exclusiv prin dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior, elementul motivării fiind crucial pentru a garanta că intervenția nu este arbitrară și respectă principiile legalității și proporționalității. Sfera de aplicare a preluării vizează atât efectuarea, cât și supravegherea urmăririi penale. Alin. (2) extinde aplicabilitatea normei și la alte situații de subordonare ierarhică prevăzute de lege, subliniind caracterul general al principiului controlului ierarhic. Această instituție se distinge de delegarea urmăririi penale (Art. 326), prin faptul că preluarea implică o intervenție mai profundă, prin care parchetul superior își asumă direct sau supraveghează îndeaproape soluționarea cauzei, putând chiar să o scoată din atribuțiile directe ale parchetului inferior.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.