(1)În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede

pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate

renunţa la urmărirea penală când constată că nu

există un interes public în urmărirea faptei.

(2)

Interesul public

se analizează în raport cu:

a)conţinutul faptei şi împrejurările

concrete de săvârşire a faptei;

b)modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;

c)scopul urmărit;

d)urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin

săvârşirea infracţiunii;

e)eforturile organelor de urmărire penală necesare

pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea

faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;

f)atitudinea procesuală a persoanei

vătămate;

g)existenţa unei disproporţii vădite între

cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal

şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin

săvârşirea infracţiunii.

(3)Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea

interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a

inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii

infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după

săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru

înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

(4)Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate

dispune renunţarea la urmărirea penală prin raportare doar la

criteriile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), e) şi g).

(5)Nu se poate dispune renunţarea la urmărirea

penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei.

(6)

Procurorul poate

dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta

să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele

obligaţii:

a)să înlăture consecinţele faptei penale sau

să repare paguba produsă ori să convină cu partea

civilă o modalitate de reparare a acesteia;

b)să ceară public scuze persoanei

vătămate;

c)

să presteze o

muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o

perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul

în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta

această muncă;

*) În ipoteza renunţării

la urmărirea penală faţă de un suspect sau inculpat minor

care a împlinit vârsta de 16 ani poate fi dispusă faţă de acesta

obligaţia prestării unei munci neremunerate în folosul

comunităţii.

d)să frecventeze un program de consiliere.

(7)În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau

inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin.

(6), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care

acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau

de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu

partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.

(8)Ordonanţa de renunţare la urmărire

cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2),

precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (6)

din prezentul articol şi art. 315 alin. (2)-(4), termenul până la

care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (6) din

prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror,

precum şi cheltuielile judiciare.

(9)În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a

obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7), procurorul

revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii

obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine

suspectului ori inculpatului.

(10)Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la

urmărirea penală este verificată sub aspectul

legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau,

după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de

apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de

procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

ordonanţa este verificată de procurorul-şef de secţie, iar

când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către

procurorul general al acestui parchet.

(11)Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod

corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a

parchetului e stabilită prin lege specială.

(12)Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la

urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se

comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea,

părţilor, suspectului, persoanei vătămate şi altor

persoane interesate şi se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile

de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră

preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competenţa să judece cauza în primă instanţă.

(13)Judecătorul de cameră preliminară

stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea

persoanelor prevăzute la alin. (12).

(14)Judecătorul de cameră preliminară

hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu,

cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu

participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei

soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea

persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de

confirmare.

(15)

Judecătorul

de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia

soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza

lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală

şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau

respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care

respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră

preliminară:

a)desfiinţează soluţia de renunţare la

urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau

a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în

mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea

penală;

b)desfiinţează soluţia de renunţare la

urmărirea penală şi dispune clasarea.

(16)Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre

soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în

care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de

renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai

poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.