(1)

Clasarea se

dispune când:

a)nu se poate începe urmărirea penală, întrucât

nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale

sesizării;

b)există unul dintre cazurile prevăzute la art.

16 alin. (1).

(2)

Ordonanţa de

clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum

şi dispoziţii privind:

a)ridicarea sau menţinerea măsurilor

asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă

persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa

instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei;

b)restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii;

c)sesizarea judecătorului de cameră

preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a

confiscării speciale;

d)sesizarea judecătorului de cameră

preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau

parţială a unui înscris;

e)sesizarea judecătorului de cameră

preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de

înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă

prevăzute de art. 109 sau 110 din

Codul

penal

, dispoziţiile art. 246 alin. (13)

aplicându-se în mod corespunzător;

f)cheltuielile judiciare.

(3)Dacă în cursul

urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguranţă

prevăzute de lege, se va face menţiune despre aceasta.

(4)În ordonanţă se va face

menţiune şi cu privire la încetarea de drept a măsurii

preventive dispuse în cauză.

(5)Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este

obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte

argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori

dacă a existat un suspect în cauză.