Art. 309: Punerea în mişcare a acţiunii penale

Art. 16 - Cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale; Art. 90 - Drepturile suspectului și ale inculpatului; Art. 108 - Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este urmărit; Art. 305 - Începerea urmăririi penale; Art. 310 - Efectele punerii în mișcare a acțiunii penale; Art. 311 - Comunicarea calității de suspect sau inculpat; Art. 312 - Audierea suspectului sau inculpatului; Art. 314 - Soluțiile procurorului

Articolul 309 din Codul de Procedură Penală reglementează momentul și modalitatea esențială a punerii în mișcare a acțiunii penale, moment ce marchează transformarea calității procesuale din suspect în inculpat. Această măsură fundamentală este de competența exclusivă a procurorului, dispusă prin ordonanță, în cursul urmăririi penale. Condițiile cumulative pentru punerea în mișcare a acțiunii penale sunt existența probelor din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni de către o anumită persoană și inexistența vreunui caz de împiedicare prevăzut la art. 16 alin. (1) CPP (ex: lipsa plângerii prealabile, amnistia, decesul etc.). Comunicarea actului de punere în mișcare a acțiunii penale inculpatului este obligatorie și se realizează de către organul de urmărire penală, concomitent cu chemarea acestuia la audiere, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 108 CPP privind dreptul de a fi informat cu privire la fapta imputată. De asemenea, inculpatul are dreptul de a primi, la cerere, o copie a ordonanței. Articolul prevede și situații excepționale în care urmărirea penală poate continua fără audierea inculpatului, respectiv atunci când acesta lipsește nejustificat, se sustrage sau este dispărut, asigurând astfel continuitatea procesului penal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.