Art. 290: Denunţul

Art. 288 C.proc.pen. - Modurile de sesizare; Art. 289 C.proc.pen. - Plângerea; Art. 291 C.proc.pen. - Sesizarea din oficiu; Art. 292 C.proc.pen. - Conţinutul plângerii sau al denunţului; Art. 293 C.proc.pen. - Înregistrarea sesizărilor; Art. 294 C.proc.pen. - Verificarea sesizării; Art. 61 C.proc.pen. - Drepturile şi obligaţiile persoanei vătămate

Articolul 290 din Codul de Procedură Penală definește denunțul ca fiind o modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală, constând în încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. Este una dintre formele esențiale prin care se declanșează acțiunea penală. Legea impune ca denunțul să fie făcut personal, iar pentru aspectele procedurale nespecificate expres, se aplică în mod corespunzător dispozițiile referitoare la plângere, prevăzute la art. 289 alin. (2), (4)-(6) și (8)-(10) C.proc.pen. Aceasta înseamnă că denunțul trebuie să îndeplinească, de regulă, condițiile de formă și conținut ale unei plângeri, incluzând datele de identificare ale denunțătorului, descrierea faptei, indicarea probelor și a făptuitorului (dacă este cunoscut). Alin. (3) al acestui articol a fost abrogat prin Ordonanța de urgență 14/2017, eliminând astfel anumite reglementări specifice anterioare, probabil legate de denunțul anonim sau de obligații speciale de denunțare, simplificând și uniformizând regimul juridic al denunțului la cel al unei sesizări generale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.