(1)Plângerea este

încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau

juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin

infracţiune.

(2)Plângerea trebuie să cuprindă: numele,

prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul

petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul

unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de

înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul

persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal

ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii,

precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de

probă, dacă sunt cunoscute.

(3)Plângerea se poate face personal

sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura

rămâne ataşată plângerii.

(4)Dacă este făcută

în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată

sau de mandatar.

(5)Plângerea în formă

electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai

dacă este certificată prin semnătură electronică, în

conformitate cu prevederile legale.

(6)Plângerea formulată oral se

consemnează într-un proces-verbal de către organul care o

primeşte.

(7)Plângerea se poate face şi

de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de

către copilul major pentru părinţi. Persoana

vătămată poate să declare că nu îşi

însuşeşte plângerea.

(8)Pentru persoana lipsită de

capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său

legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face

plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau

încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea

organelor de urmărire penală se face din oficiu.

(9)Plângerea greşit

îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de

judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar

competent.

(10)În cazul în care plângerea este

întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul

României, cetăţean român, străin sau persoană

fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează

săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru

al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească

plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe

teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind

cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod

corespunzător.

(11)Persoana care nu vorbeşte sau nu înţelege

limba română poate depune plângerea în limba pe care o înţelege.

Odată cu depunerea plângerii aceasta poate solicita ca, atunci când este

citată, să primească şi o traducere a citaţiei.