(1)Organul de urmărire
penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate
de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din
oficiu.
(2)Când, potrivit legii, punerea în mişcare a
acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută
de lege ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, acţiunea
penală nu poate fi pusă în mişcare în lipsa acestora.
(3)În cazul infracţiunilor
săvârşite de militari, sesizarea comandantului este necesară
numai în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art.
413-417 din
Codul penal
.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 288 din Codul de Procedură Penală reglementează fundamental modurile prin care organele de urmărire penală iau cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, marcând debutul fazei de urmărire penală. Norma distinge între modurile generale de sesizare – plângerea, denunțul, actele de constatare întocmite de alte organe prevăzute de lege și sesizarea din oficiu – și condițiile speciale de procedibilitate. Alin. (2) introduce o excepție esențială, subliniind că, pentru anumite infracțiuni, punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de existența unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, a unei sesizări formulate de o persoană anume desemnată de lege sau a unei autorizări din partea unui organ legal. Aceste 'condiții de procedibilitate' sunt imperative, iar lipsa lor împiedică declanșarea sau continuarea procesului penal. Alin. (3) stabilește o regulă specială pentru infracțiunile săvârșite de militari, limitând necesitatea sesizării comandantului doar la infracțiunile strict prevăzute la art. 413-417 din Codul penal, reflectând specificitatea dreptului penal militar. Articolul 288 este, așadar, o piatră de temelie a procedurii penale, asigurând legalitatea și temeinicia pornirii oricărui demers judiciar penal.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată