Art. 28: Autoritatea hotărârii penale în procesul civil și efectele hotărârii civile în procesul penal

Art. 19 NCPP - Acțiunea civilă; Art. 20 NCPP - Obiectul și limitele acțiunii civile; Art. 21 NCPP - Exercitarea acțiunii civile; Art. 25 NCPP - Soluționarea acțiunii civile; Art. 396 NCPP - Soluțiile instanței; Art. 430 NCPC - Autoritatea de lucru judecat; Art. 431 NCPC - Efectele hotărârii judecătorești; Art. 432 NCPC - Limitele puterii lucrului judecat; Art. 1357 NCC - Răspunderea civilă delictuală

Articolul 28 din Codul de Procedură Penală reglementează relația dintre procesul penal și cel civil, stabilind principiile autorității de lucru judecat și ale independenței. Paragraful (1) stipulează că hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei și la identitatea persoanei care a săvârșit-o. Această dispoziție asigură coerența juridică, împiedicând instanța civilă să contrazică faptele și autorul stabilite irevocabil în procesul penal. O excepție esențială este însă prevăzută: instanța civilă nu este legată de o hotărâre de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului sau a vinovăției (culpei) civile a autorului faptei ilicite. Aceasta subliniază distincția fundamentală dintre răspunderea penală (care necesită vinovăție penală și comiterea unei infracțiuni) și răspunderea civilă (care poate subzista pe baza culpei civile și a prejudiciului, chiar în absența unei condamnări penale). Pe de altă parte, paragraful (2) afirmă independența procesului penal față de cel civil. O hotărâre civilă definitivă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției penale a acesteia. Această prevedere este crucială pentru autonomia acțiunii penale, care, fiind de ordine publică, nu poate fi subordonată sau influențată determinant de soluțiile pronunțate în litigiile de drept privat. În esență, articolul 28 echilibrează necesitatea armonizării deciziilor judiciare cu respectarea autonomiei și a scopurilor distincte ale celor două ramuri de drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.