(1)Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de
procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de
probă, administrarea şi, după caz, valorificarea în cursul
procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocaţilor,
precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea
procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite
de părţi.
(2)Cheltuielile judiciare
prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct,
după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului
Justiţiei, al Ministerului Public, precum şi al altor ministere de
resort.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 272 din Codul de Procedură Penală reprezintă norma fundamentală care definește noțiunea și sfera de cuprindere a cheltuielilor judiciare în procesul penal român. Doctrina subliniază caracterul exhaustiv al enumerării din alin. (1), care include nu doar costurile directe ale actelor de procedură și administrării probelor (cum ar fi expertizele, onorariile interpreților sau martorilor), ci și cheltuielile aferente conservării, administrării și, după caz, valorificării bunurilor indisponibilizate, precum și onorariile avocaților. Această dispoziție clarifică faptul că toate aceste costuri, esențiale pentru desfășurarea justiției penale, sunt suportate fie din fonduri avansate de stat (alocate distinct în bugetele Ministerului Justiției, Ministerului Public și altor ministere de resort, conform alin. (2)), fie direct de către părțile implicate în proces. Articolul 272 pune bazele reglementării financiare a procesului penal, servind drept premisă pentru articolele subsecvente care detaliază modalitățile de stabilire, suportare, recuperare și imputare a acestor cheltuieli, în funcție de soluția pronunțată în cauză și de calitatea procesuală a persoanelor implicate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.