Art. 255: Restituirea lucrurilor

Art. 249 - Sechestrul; Art. 250 - Soluționarea cererilor privind obiectele și înscrisurile ridicate; Art. 251 - Ridicarea de obiecte și înscrisuri; Art. 252 - Ridicarea de obiecte și înscrisuri de la unitățile bancare; Art. 253 - Restituirea cauțiunii; Art. 254 - Dispoziții privind obiectele și înscrisurile ridicate; Art. 260 - Măsuri asigurătorii; Art. 397 - Soluțiile instanței; Art. 404 - Dispoziții privind bunurile

Articolul 255 din Codul de Procedură Penală reglementează procedura de restituire a lucrurilor ridicate în cursul unui proces penal, reprezentând o măsură cu caracter reparatoriu și provizoriu. Scopul principal al acestei dispoziții este de a asigura reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul proprietarilor de drept (persoana vătămată sau o terță persoană), în situațiile în care acestea au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea lor, ori sunt proprietatea acestora, chiar dacă au fost găsite la suspect/inculpat sau la persoane care le-au primit spre păstrare. Măsura poate fi dispusă din oficiu sau la cerere, de către organele judiciare competente (procuror, judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, instanța de judecată), în funcție de stadiul procesual (urmărire penală, cameră preliminară, judecată). Restituirea este condiționată de două cerințe esențiale: să nu îngreuneze stabilirea situației de fapt și justa soluționare a cauzei penale și să impună destinatarului obligația de a păstra bunurile până la pronunțarea unei soluții definitive. Trimiterea la Art. 250 C.pr.pen. subliniază aplicabilitatea regulilor procedurale generale privind soluționarea cererilor referitoare la obiectele și înscrisurile ridicate, inclusiv cele de restituire.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.