(1)În cursul procedurii de cameră preliminară

şi al judecăţii, judecătorul de cameră

preliminară sau, după caz, instanţa de judecată, din oficiu

sau la cererea procurorului, a unei dintre părţi sau a custodelui,

poate dispune asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate. În acest

scop, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz,

instanţa de judecată fixează un termen, care nu poate fi mai

scurt de 10 zile, la care sunt citate în camera de consiliu părţile,

precum şi custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul.

Participarea procurorului este obligatorie.

(2)La termenul fixat se pune în discuţia

părţilor şi, după caz, a custodelui, în camera de consiliu,

valorificarea bunurilor mobile sechestrate şi li se pune în vedere că

au dreptul de a face observaţii sau cereri legate de acestea. Lipsa

părţilor legal citate nu împiedică desfăşurarea

procedurii.

(3)Asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate,

precum şi cu privire la cererile prevăzute la alin. (2),

judecătorul de cameră preliminară sau, după caz,

instanţa de judecată dispune prin încheiere motivată.

(4)Împotriva încheierii prevăzute la alin. (3) se

poate face contestaţie la judecătorul de cameră preliminară

de la instanţa ierarhic superioară ori, după caz, la

instanţa ierarhic superioară, respectiv la completul competent al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către

părţi, custode, procuror, precum şi de către orice

altă persoană interesată, dispoziţiile art. 252

2

alin. (4)-(7) aplicându-se în mod corespunzător.