(1)Instanţa se pronunţă prin aceeaşi

hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra

acţiunii civile.

(2)Când acţiunea civilă

are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar

aceasta este posibilă, instanţa dispune ca lucrul să fie

restituit părţii civile.

(3)Instanţa, chiar dacă nu

există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire

la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la

restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

(4)[textul din Art. 25, alin. (4)

din partea 1, titlul II, capitolul II a fost abrogat la 01-feb-2014 de

Art. 102, punctul 12. din titlul III din Legea 255/2013

]

(5)În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a

procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) -

cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a

procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în

cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată

acţiunea civilă.

(6)Instanţa lasă nesoluţionată

acţiunea civilă şi în cazul în care moştenitorii sau,

după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile

nu îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii

civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii,

succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile

civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) şi (2).