(1)În cursul urmăririi penale sau al procedurii de

cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite

condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează

judecătorului de drepturi şi libertăţi sau

judecătorului de cameră preliminară de la instanţa

căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă

instanţă o propunere motivată de luare faţă de suspect

sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.

(2)Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi

însoţită de raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din care să rezulte necesitatea aplicării

măsurii internării medicale provizorii.

(3)Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează

de îndată termen de soluţionare a propunerii şi dispune aducerea

cu mandat a suspectului sau a inculpatului.

(4)Soluţionarea propunerii se face numai după

audierea suspectului sau inculpatului, dacă starea sa de

sănătate o permite, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din

oficiu. Când suspectul sau inculpatul se află deja internat într-o unitate

de asistenţă medicală şi deplasarea sa nu este

posibilă, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau,

după caz, judecătorul de cameră preliminară procedează

la audierea acestuia, în prezenţa avocatului, în locul unde se află.

(5)Participarea procurorului este obligatorie.

(6)Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la

soluţionarea propunerii de luare a măsurii internării medicale

provizorii să fie asistat şi de către un medic desemnat de

acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi şi

libertăţi ori, după caz, judecătorului de cameră

preliminară. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de

medicul desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.

(7)Judecătorul se pronunţă de îndată

asupra propunerii, printr-o încheiere care poate fi contestată în termen

de 5 zile de la pronunţare. Contestaţia nu suspendă punerea în

aplicare a măsurii de siguranţă.

(8)Dacă admite propunerea, judecătorul dispune

internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, luându-se,

dacă este cazul, măsurile prevăzute la art. 229.

(9)În cazul în care respinge propunerea, judecătorul

poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau

inculpatului, dacă acesta se află în situaţia

prevăzută la art. 109 alin. (1) din

Codul

penal

.

(10)Dacă după dispunerea măsurii s-a produs

însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o

ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură

starea de pericol, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la

cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia,

judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul

de cameră preliminară care a luat măsura sau, după caz, în

faţa căruia se află cauza dispune, prin încheiere motivată,

în urma efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, ridicarea

măsurii internării medicale provizorii ori, dacă suspectul sau

inculpatul se află în situaţia prevăzută la art. 109 alin.

(1) din

Codul penal

, înlocuirea acestei măsuri cu măsura

obligării provizorii la tratament medical. Dispoziţiile alin. (3)-(7)

se aplică în mod corespunzător.

(11)În cursul judecăţii, faţă de

inculpat se poate dispune internarea medicală provizorie, la propunerea

procurorului, ori din oficiu, de către instanţa în faţa

căreia se află cauza, în urma efectuării unei expertize

medico-legale psihiatrice din care să rezulte necesitatea aplicării

măsurii internării medicale provizorii. Dispoziţiile alin.

(3)-(10) se aplică în mod corespunzător.

(12)Dispoziţiile art. 246 alin. (13) se aplică în

mod corespunzător.

SECŢIUNEA

3:Dispoziţii privind expertizele medico-legale psihiatrice