Art. 247: Condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii

Art. 107 C.pr.pen. - Expertiza medico-legală psihiatrică; Art. 108 C.pr.pen. - Raportul de expertiză; Art. 176 C.pr.pen. - Expertiza; Art. 240 C.pr.pen. - Scopul măsurilor preventive; Art. 241 C.pr.pen. - Condiţiile generale de luare a măsurilor preventive; Art. 242 C.pr.pen. - Revocarea şi înlocuirea măsurilor preventive; Art. 243 C.pr.pen. - Încetarea de drept a măsurilor preventive; Art. 244 C.pr.pen. - Punerea în executare a măsurilor preventive; Art. 245 C.pr.pen. - Măsurile preventive (în special alin. 3); Art. 246 C.pr.pen. - Controlul judiciar; Art. 248 C.pr.pen. - Arestul la domiciliu; Art. 249 C.pr.pen. - Arestarea preventivă; Art. 107 C.pen. - Internarea medicală (măsură de siguranță); Art. 108 C.pen. - Obligarea la tratament medical (măsură de siguranță)

Articolul 247 din Codul de Procedură Penală reglementează o măsură preventivă cu caracter special, distinctă de cele clasice, denumită 'internarea medicală provizorie'. Această măsură nu este o măsură de siguranță în sensul Codului Penal (care se aplică după o decizie definitivă privind răspunderea penală sau iresponsabilitatea), ci o măsură procesuală penală, provizorie, luată în cursul procesului penal. Scopul său principal este înlăturarea unui pericol concret și actual pentru siguranța publică, generat de starea de boală mintală sau de dependența de substanțe psihoactive a suspectului sau inculpatului. Condițiile cumulative de aplicare impun atât existența unei afecțiuni psihice sau a dependenței cronice (ce necesită, de regulă, o expertiză medico-legală psihiatrică), cât și necesitatea stringentă de a preîntâmpina un pericol iminent pentru societate. Măsura poate fi dispusă, în funcție de faza procesuală, de judecătorul de drepturi și libertăți (în faza de urmărire penală), de judecătorul de cameră preliminară (pe durata procedurii de cameră preliminară) sau de instanța de judecată (în cursul judecății). Internarea medicală este nevoluntară și se execută într-o unitate specializată de asistență medicală, având o durată limitată la perioada necesară însănătoșirii sau ameliorării stării de pericol. Alin. (3) face trimitere la dispozițiile Art. 245 alin. (3) C.pr.pen., ceea ce implică aplicarea corespunzătoare a regulilor privind comunicarea și contestarea măsurii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.