(1)În cursul urmăririi penale

sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază

că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul

înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau

judecătorului de cameră preliminară de la instanţa

căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă

instanţă o propunere motivată de luare faţă de

inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.

(2)Propunerea prevăzută la

alin. (1) va fi însoţită de expertiza medico-legală din care

să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la

tratament medical.

(3)Judecătorul sesizat conform

alin. (1) fixează termen de soluţionare a propunerii în cel mult 5

zile de la data înregistrării acesteia şi dispune citarea suspectului

sau inculpatului.

(4)Când suspectul sau inculpatul

este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea

acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea

se soluţionează şi în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci

când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat, dar numai în

prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă

cuvântul pentru a pune concluzii.

(5)Participarea procurorului este

obligatorie.

(6)Suspectul sau inculpatul are

dreptul ca la soluţionarea propunerii de luare a măsurii

obligării provizorii la tratament medical să fie asistat şi de

către un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului

de drepturi şi libertăţi. Suspectul sau inculpatul are dreptul

să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta şi la

alcătuirea planului terapeutic.

(7)Judecătorul se

pronunţă asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi

contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă

punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.

(8)Dacă admite propunerea,

judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a

suspectului sau inculpatului şi efectuarea unei expertize medico-legale,

în cazul în care aceasta nu a fost depusă potrivit alin. (2).

(9)În cazul când după

dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau

inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de

sănătate care înlătură starea de pericol pentru

siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi

libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a

luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de

specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de

familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispoziţiile alin.

(2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(10)Dacă după dispunerea

măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea

acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de către judecătorul de

cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de

judecată în faţa căreia se află cauza.

(11)În cursul judecăţii în

primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului ori

din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de

către instanţa de judecată în faţa căreia se află

cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei

expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4)-(9) se aplică în mod

corespunzător.

(12)Dacă suspectul sau

inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării

provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi

libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa

care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza

dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din

oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în

condiţiile prevăzute la art. 247.

(13)În cazul în care dispune o soluţie de netrimitere

în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră

preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau

încetarea măsurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea

procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă

măsurii provizorii, în prezenţa avocatului său, şi,

după efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunţă prin

încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula

contestaţie, în termen de 3 zile de la pronunţare, care se

soluţionează de către judecătorul de cameră

preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate

sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie, în camera de consiliu.

SECŢIUNEA 2:Internarea medicală

provizorie